|
Exploited
Membru nou
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 13
|
|
Cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea (contracararea) reprezintă, în esenţă, cele trei funcţii majore ale securităţii.
Cunoaşterea ameninţărilor, ca funcţie, presupune obţinerea şi deţinerea de date şi informaţii cât mai precise şi în detaliu despre anumite preocupări sau orice fel de planuri şi acţiuni pregătite, organizate sau desfăşurate ce pot pune în pericol securitatea.
Această funcţie reprezintă şi o principală modalitate, sine qua non, de realizare a securităţii naţionale, prin care se asigură aflarea planurilor şi a obiectivelor strategice, operative sau tactice ale serviciilor de spionaj străine, ale organizaţiilor, grupărilor sau persoanelor din ţară ori din străinătate îndreptate contra intereselor naţionale, regionale, globale.
Acţiunile prin care se urmăreşte lezarea intereselor României pot fi directe (prin obiective ce vizează nemijlocit valorile pe care le apără sistemul legislativ) sau indirecte (prin urmărirea sistematică a unor scopuri de natură a leza valorile statalnaţionale şi/sau universale.
Fără cunoaşterea ameninţărilor interne şi externe, concertate sau nu, a provenienţei şi a protagoniştilor, nu se poate elabora şi urmări o strategie a apărării şi, mai ales, nu se poate ajunge la prevenirea şi înlăturarea lor cu minimum de efort material şi uman, dar cu eficienţă maximă.
Cunoaşterea, ca funcţie a securităţii, mai semnifică şi concentrarea la maximum a inteligenţelor, coordonarea şi coroborarea a tot ceea ce este valoros în domeniul material şi spiritual, direcţionarea acestora spre sistemul imunitar al statului.
Funcţia de cunoaştere a factorilor de risc interni şi a vulnerabilităţilor interne, înseamnă obţinerea de date şi informaţii, care pentru un stat cu interese limitate, cum este România, poate juca un rol deosebit de important în realizarea securităţii naţionale. Unii foşti ofiţeri care au activat în serviciile de informaţii româneşti în diverse etape au sesizat acest aspect. De exemplu, generalul (r) Titus Gârbea, cu o bogată experienţă şi o excepţională competenţă în domeniul activităţii de informaţii, spunea că: Nevoia de informaţii (adică de cunoaştere - n.n.) este cu atât mai mare cu cât ele trebuie să suplinească inferioritatea şi slăbiciunile de alt ordin. Informaţiile trebuie să fie invers proporţionale cu aceste slăbiciuni. Vreau să spun că un popor mai slab demografic şi cu armată mai puţin numeroasă trebuie să apeleze mai mult la iscusinţă în conducere, la o mai completă şi mai sigură informaţie şi la o mai rafinată contrainformaţie.
ÃŽn principal, SRI şi celelalte servicii şi structuri informative departamentale realizează funcţia de cunoaştere, urmând ca prevenirea şi înlăturarea să fie realizate de alte organe de stat abilitate, în conformitate cu competenţele conferite de lege.
Prevenirea, este cea de a doua funcţie a securităţii. Ea implică preîntâmpinarea, adică împiedicarea producerii sau continuării unor activităţi, fapte, evenimente ce pot leza interesele şi valorile fundamentale ale statului. Istoria militară demonstrează că „este mai uşor să previi ocupaţia inamică decât să alungi invadatorul”. La fel pot fi percepute lucrurile şi pe frontul secret.
Prin această funcţie se atrage atenţia, se analizează, se informează în prealabil, cu privire la orice fapte, fenomene, activităţi ori evenimente ce constituie sau pot constitui pericole ori riscuri la adresa securităţii.
Prevenirea constituie, de asemenea, forma principală de realizare a securităţii naţionale. Ea constă în preîntâmpinarea ameninţărilor sau a materializării lor, prin acţiuni politice, economice, juridice, culturale, administrative, educative, lezarea efectivă a valorilor naţionale.
Concret, măsurile de prevenire a ameninţărilor la adresa securităţii naţionale nu se realizează în mod nemijlocit de către serviciile şi structurile comunităţii informative a statului, ci de către organele de stat competente, cărora le sunt puse la dispoziţie datele necesare în acest sens (organele legislative, executive sau juridice). Pe baza acestor date pot fi iniţiate măsuri concrete de: preîntâmpinare a unor astfel de acţiuni şi fenomene; reglementare a unor aspecte specifice; reorganizarea unor activităţi; trimiterea în judecată şi condamnarea persoanelor vinovate de săvârşirea faptelor penale etc.
Unele măsuri de prevenire pot fi întreprinse în mod direct şi de către serviciile de informaţii, dar în legătură nemijlocită cu profilul activităţii, folosind mijloacele şi metodele informative şi tehnico-operative de siguranţă pentru autoapărarea împotriva acţiunilor serviciilor de spionaj ori a pericolelor teroriste. De asemenea, neacordarea ori retragerea avizului de acces la date, informaţii sau activităţi cu caracter secret se realizează în mod direct de către serviciile şi structurile informative ale statului.
Prevenirea include deopotrivă şi activitatea de elaborare şi perfecţionare a actelor normative ce se referă la apărarea securităţii naţionale, inclusiv a ordinelor ce reglementează activitatea diferitelor structuri informative şi servicii de informaţii specializate în domeniu.
ÃŽn tradiţia serviciilor de informaţii româneşti, prevenirea a constituit o funcţie importantă. De exemplu, Eugen Cristescu spunea că raţiunea de a fi a serviciilor de informaţii stă în însăşi opera de prevenire pe care o întreprind.
ÃŽnlăturarea (contracararea) ameninţărilor este a treia funcţie a securităţii. Ea vizează cu precădere contracararea, îndepărtarea, anihilarea sau diminuarea efectelor unor acţiuni deja produse sau aflate în diverse faze de desfăşurare.
Funcţia de înlăturare a ameninţărilor se realizează în cadrul strict legal, prin respectarea dreptului internaţional umanitar în materie de securitate şi a legilor interne.
Practic, această funcţie este îndeplinită de organele administrative sau juridice şi de alte organe competente a lua măsuri în sectoarele de activitate respective.
|
|
