|
The Spy
Administrator
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 190
|
|
MICROEMITATOARE - microfone fara fir
Aceste tehnologi sunt utilizatate pentru interceptarea unor convorbiri de scurta durata – cateva ore – in locuri publice sau atunci cand nu este timp necesar pentru a realiza o instalatie cu fire. Ele transforma informatiile si le transmit pana la punctul de ascultare prin eter.
Pentru a intelege mai bine, va trebui sa lamurim niste termeni tehnici, absolut necesari : modulatia si banda de frecventa. Sa ne imaginam o sursa de lumina care reprezinta suprotul material al transmiterii informatiei si pentru a realiza, stingem si aprindem lumina dupa un anumit cod (spre exemplu Morse). Putem spune ca lumina a fost modulata de tipul stins, aprins (cu timp diferiti) si am reusit sa transmitem informatii. Daca, in loc de lumina, ne imaginam o radiatie electromagnetica produsa de un oscilator si procesul de modulatie cuprinde nu numai valori extreme, maxim (lumina aprinsa) si minim (lumina stinsa) de amplitudine ci valori de intensitate care respecta amplitudinea si frecventa informatiei (a vocii umane, a unor sunete muzicale chiar a unor zgomote pe care vrem sa le transmitem), spunem ca am realizat modulatie de amplitudine care actioneaza numai asupra intensitatii (amplitudinii) semnalului purtator. Aceasta modulatie se foloseste in cazul transmisiilor radio in unde medii (530 – 1600 Khz). Daca insa, variaza nu amplitudinea semnalului purtator, ci frecventa centrala a acestuia intre anumite limite, spunem ca am realizat modulatie de frecventa si acest procedeu este folosit in radiodifuziune pentru posturile FM din banda de frecventa cuprinsa intre 60 – 108 Mhz, precum si in microemitatoare de interceptare ce ne intreseaza pe noi, care functioneaza in special in jurul frecventelor de 150 Mhz, 400 Mhz si chiar 900 Mhz.
Principalele parti componente ale microfoanelor fara fir (wireless micfophones) sunt :
- oscilatorul de radio-frecventa, care genereaza purtatoarea;
- modulatorul
- amplificatorul de audiofrecventa.
Puterea microemitatoarelor de interceptare este diferita (de ordinul miliwatilor) si asigura o „batatie†in jur de o suta de metri. Aceasta se stabileste in urma unui compromis intre dorinta, ca pe de o parte, dinstanta pana la care pot fi receptionate sa fie cat mai mare, si pe de alta parte, necesitatea de a nu fi „prinse†accidental sau voit de alte receptoare si de asemenea, intre dezideratul ca dimenisunile acestora sa fie cat mai mici si puterea sa fie cat mai mare (ceea ce ar implica si un volum mare).
Dimensiunea si puterea acestui tip de emitator sunt determinate in cele din urma de volumul bateriilor care-l alimenteaza.
Aceste microemitatoare pot fi plasate in scrumiere, farfurii, cutite, in toate ustensilele de birou, in stilouri etc. Un asemenea obiect poate fi prins sub orice mobilier care se poate afla intr-o incapere (birou, dulap, fotoliu, pat etc.). Pentru a elimina neajunsurile cauzate de viata limitata a bateriilor s-au construit emitatoare alimentate la reteaua electrica avand o durata de functionare practic nelimitata. Acestea sunt camuflate in obiecte care stau tot timpul sub tensiune si sunt racordate, in mod ascuns, la reteaua electrica, in spatele unor prize electrice sau in alte locuri pe traseul invizibil la retelei electrice. Primele emitatoare s-au construit in banda de radiodifuziune de 88 – 108 Mhz ca sa nu mai necesite receptoare speciale si sa fie suficiente folosirea celor obisnuite, din comert. Dar, pentru ca astfel de receptoare au devenit foarte raspanite si exista pericolul sa se intercepteze convorbirile si de catre persoane neavizate, s-a renuntat si s-a trecut in banda de 150 Mhz, apoi la cea de 400 – 475 Mhz si, in final, la ce de 900 – 1000 Mhz. Pe masura ce au fost folosite frecvente mai mari, a crescut calitatea auditiei, s-au eliminat sursele perturbatoare s-a micsorat antena etc. Pentru a elimina inconvenientul acestor dispozitive, in special a celor de la inceput si anume instabilitatea frecventei (fuga de post) s-a actionat pe doua directii : fie prin montarea unui „cristalâ€, care sa controleze frecventa pilot a emitatorului, fie prin introducerea controlului automat de frecventa la receptoare (C.A.F.).
Se cunoaste ca principalul inconvenient al acestui sistem de interceptare il constituie faptul ca poate fi receptionat, depistat, chiar si accidental, fara sa mai vorbim de detectarea organizata de catre echipe specializate, dotate cu echipament corespunzator. Exista receptoare de control pe toate benzile, ce pot efectua baleierea automata (parcurgerea frecventelor), care se opresc si comanda inregistrarea cand gasesc un emitator in functiune. Ele pot fi programate sa „sara†peste anumite posturi de radiodifuziune cunoscute si memorate in prealabil.
Referitor la asigurarea securitatii interceptarilor, s-au luat masuri de protectie. Astfel, s-au proiectat si realizat, in primul rand, dispozitive telecomandate. Acestea dispun, pe langa emitatorul propriu-zis, de un receptor de dimensiuni foarte mici care, in functie de comanda pe care o primeste, porneste sau scoate din functiune emitatorul de interceptare. Comanda receptorului se face de la cateva sute de metri de catre un emitator de 1-2 W. Se obtine, de pe-o parte o viata mai lunga de functionare, prin economisirea bateriilor si in al doilea rand, emitatorul functionand numai atat cat intereseaza convorbirile care se poarta, se determina implicit si reducerea perioadei de emisie, deci si posibilitatile de interceptare.
Tot pentru a „ingreuna†ascultarile nedorite, se folosesc procedee mai complicate de modulare a semnalului la emitator. Este vorba de asa-numita tehnica a subpurtatoarei. Astfel, frecventa audio se combina cu o oscilatie, denumita subpurtatoare, in jur de 75 Khz iar rezultatul obtinut va modula purtatoarea de radiofrecventa care va fi emisa in eter cu ajutorul antenei. In cazul cand acest semnal va fi receptionat, accidental sau voit, cu un aparat obisnuit, cu simpla demodulatie, nu se va intelege semnalul util. Uneori se iau masuri si mai complexe, pentru ca tehnicianul ce cauta sa descopere emisiunile respective, sa auda o frecventa de 800 – 1000 Hz, exact semnalul emis in mod obisnuit de un post de radiodifuziune oficial care se pregateste sa-si inceapa programul. Astfel, se intentioneaza si se reuseste de foarte multe ori, inducerea in eroare a celui ce asculta, crezandu-se ca este vorba de un post de emisie autorizat.
O alta metoda de protectie pe care o folosesc cei ce fac interceptari si care este descrisa in manualele de specialitate este denumita „Smuggling†(a tine in brate). Frecventa emitatorului se alege foarte aproape de cea a unui post de radiofuziune local. Daca cel ce executa controlul poseda un receptor de tip clasic, cu control automat de frecventa (C.A.F.) cand exploreaza banda „sare†peste psorul clandestin, care este de mica putere si il receptioneaza numai pe cel de radiodifuziune. De aici si denumirea data metodei, care inseamna ca postul puternic „tine in brate†(ascunde) pe cel de interceptare.
The Spy
|
|
